Arhive

Mâinele sus sau te voi…fotografia!

Un titlu potrivit pentru această fotografie care a circulat o vreme în lumea virtuală musulmană și doar când a intrat în cea a vorbitorilor de engleză a devenit virală, înduioșând o lume întreagă. Jurnalista Nadia AbuShaban, din Gaza, care a postat-o pe Twitter în martie 2015, identificase naționalitatea copilei, dar, fără informații cheie – cine, când și unde fusese făcută fotografia, mulți s-au îndoit de autenticitatea ei. BBC a derulat o anchetă înpreună cu un blogger și au reușit să dea de urma autorului.

fata_cu_mainile_in_aer

Hudea, 4 ani, fetia siriană speriată în faţa teleobiectivului fotojurnalistului Osman Sağırlı, de la Turkiye Newspaper. Tabăra de refugiați de la Atmeh, decembrie 2014.

Osman a povestit cum, în loc să se bucure ca orice copil la vederea aparatului de fotografiat, micuța Hudea a strâns buzele, gata să plângă, și a făcut un gest pe care îl văzuse prea des: a ridicat mâinile în semn că se predă. Ca să nu fie împușcată. Câtă moarte trebuie să vezi în jurul tău ca să faci asta la patru ani?

Imaginea s-a viralizat rapid, oamenii fiind impresionaţi de expresia facială a fetiţei şi de faptul că în Siria copiii cresc într-o teroare continuă. Cu toate acestea, au apărut şi sceptici care au spus că fotografia este falsă, că ar fi mai veche sau că în imagini ar apărea un băieţel, nu o fetiţă.

BBC a reuşit să îl identifice pe autorul fotografiei, fotojurnalistul turc Osman Sagirli, care a demontat aceste mituri. El a precizat că a făcut fotografia în decembrie 2014, în tabăra de refugiaţi de la Atmeh din Siria, la 10 km de graniţa cu Turcia, unde fetiţa din fotografie, Hudea, se afla împreună cu mama ei şi cei doi fraţi.

”Foloseam un obiectiv telescopic şi ea a crezut că e o armă. Mi-am dat seama că e terifiată abia după ce am făcut fotografia. De obicei, copiii fug, îşi ascund faţa sau râd când văd camera de fotografiat”, a declarat Osman Sagirli.

Fotojurnalistul spune că preferă să fotografieze copii din zone de conflict, nu adulţi, pentru că aceştia sunt mai sinceri şi nu îşi ascund sentimentele.

 

Sursă text: http://www.catchy.rohttp://www.spiegel.comhttp://www.bbc.com

Sursă foto: www.nation.co.ke

 

Anunțuri

Bună, străine!

1452467_524551794303362_351885400_n

– Bună, străine! Ce mai faci, cum mai ești ?

Cum se mai simte inima ta , mai știe să râdă așa cum o făcea cândva?

Ochii îți mai strălucesc de fericire?

Sufletul îți mai tremură de dor ? Palmele-ți sunt tot la fel de calde ?

Cine sunt ? Cum adică cine sunt ??? Sunt … am fost … cândva eram femeia căreia îi spuneai : ”ești pur și simplu minunată!”

Acum însă sunt doar o umbră, o nălucă, o amintire ce se-ntoarce din când în când la poarta sufletului tău pentru a șopti printre lacrimi:
– Bună , străine! Îți mai amintești când ne iubeam ???

Sursă foto: Art Pics Photography

Sursă text: http://www.ladybug.com

Copilărie furată la 12 ani

„Aveam doisprezece ani, mi-am luat bicicletă şi am plecat la şcoală…Mă numesc Sabinne, locuiam într-un sătuc din Belgia şi am dispărut pe drumul spre şcoală. Jandarmii s-au gândit mai întâi la o fugă, iar părinţii mei chiar au sperat mult timp acest lucru.”

 Sabinne Dardenne avea 12 ani când a fost răpită, în timp ce se îndrepta, pe bicicletă, spre şcoală. Ea a fost găsită şi eliberată din mâinile pedofilului belgian Marc Dutroux, după 80 de zile de captivitate. Împreună cu ea a fost găsită încă o supravieţuitoare, în timp ce alte patru cadavre erau îngropate în curtea casei lui Dutroux.

După opt ani de la tragicele evenimente care au îngrozit opinia publică belgiană şi mondială, Sabinne scrie o carte-

document a calvarului de violuri repetate, spaime şi mai ales, după spusele ei ” pentru ca niciun alt judecător să nu mai hotărască eliberarea înainte de termen a unui pedofil, fără a lua alte măsuri de precauţie” – Marc Dutroux fusese condamnat în anii ’80, la 13 ani de închisoare pentru violuri repetate şi eliberat pentru bună purtare la 9 ani mai târziu.

În urma unuia dintre cele mai mediatizate procese din Belgia, pedofilul a fost condamnat din nou, de data aceasta la detenţie pe viaţă. Rămân în urma lui patru fetiţe decedate şi două supravieţuitoare, ce nu vor uita niciodată coşmarul acelor zile.

 

 

Am avut ocazia să citesc această carte şi chiar dacă nu eram surprinsă de întâmplarea în sine, deoarece totul este posibil iar astfel de persoane cu minţi criminale există, am fost şocată de povestirile detaliate, coşmarul la care a fost supusă, durerile provocate de un om – nu poate fi numit om – de un animal fără scrupule. 

Este fascinant cât de multe lucruri poate înţelege o fată de 12 ani, cum are puterea de a îndura toate lucrurile oribile, de a depăşi frica după ce a fost eliberată şi modul în care a reuşit să se vindece şi să-şi continue viaţa.

Vă invit să citiţi această carte plină de povestiri cutremurătoare care ne învaţă că totul este posibil, că trăiesc printre noi astfel de persoane şi că trebuie să avem grijă de noi în orice moment.

 

Nu uitati sa ma urmariti:

Facebook            YouTube           Pinterest

 

Mireasma unui parfum prețios

1524859_569929419756197_1015715709_n „Când am primit primul parfum bun din viaţa mea, îl foloseam cu teamă, doar câte puţin şi doar când ieşeam în oraş, ca să nu îl consum. Nu mă dădeam cu el când mergeam să cumpăr pâine, fiindcă nu mi se părea importantă acea ieşire. Ştiam că nu îmi voi mai putea permite altul, cel puţin nu în următorii ani, aşa că, îl păstram pentru momente speciale, fără să ştiu că orice clipă din viaţa mea era, de fapt, un moment special.
Când mă dădeam cu parfumul acela, mă simţeam minunat! Mi se părea că sunt mai frumoasă şi mai puternică şi că toată lumea mă admira.
Acum îmi pare rău că nu l-am folosit ori de câte ori mi-aş fi dorit. Ce ştiam eu atunci despre a nu amâna momentele de fericire? Nu ştiam că sfârşitul vieţii mele va veni atât de curând…
Nu amâna să faci ceea ce îţi place! Parfumează-te chiar şi atunci când stai în casă să faci curăţenie, dacă asta te face să te simţi bine! Nu păstra lucruri pentru mai târziu, nu ţine nimic doar pentru tine! Lucrurle care te bucură şi care te fac să te simţi minunat trebuie trăite din plin şi tot timpul, nu doar cu ocazii speciale… nimic nu îţi garantează că va exista acel „mai târziu”…”

Fragment din scrisoarea Luminiţei, nepublicat în cartea Fluturi – Irina Binder.

Locul meu preferat – în brațele tale

1488226_677453338953438_148766982_nAcolo,în brațele lui mă regăsesc de fiecare dată,
în brațele lui mă ascund, mă descopăr, mă iert, mă iubesc și mă pierd.
În brațele lui mă simt plăcută, frumoasă, iubită, răsfățată, protejată și înțeleasă.
În brațele lui adorm, în brațele lui plâng, în brațele lui pic, cu ajutorul lui mă ridic, împreună este cuvântul meu preferat.
Așa este când te îndrăgostești, savurezi iubirea ca un om lacom, ți se taie respirația, nu te saturi de atâta dragoste, te simți liber, te simți legat, te simți norocos, te simți împlinit.

Când iubești n-ai nevoie de prea multe cuvinte dar amintește-ți că deși vă veți certa, ea va încerca să-ți vorbească, să-ți explice, să te facă să uiți, să nu te superi pentru nimicuri. Să nu îi întorci spatele, să nu o alungi, să o strângi în brațe, să îi arăți că împreună puteți rezolva orice.
De ce stai tu pe o parte, ea pe cealaltă? Luați-vă în brațe, este atâta dragoste și căldură la mijloc!

Text: Maria Cristiana Tudose

În așteptarea unui an nou

91107Acest an a fost ca toți ceilalți ani care acum stau pe raftul amintirilor.
A fost un an la fel ca toți cei care au trecut, care m-a învățat multe și în care am crescut.
A fost un an în care am plâns mult, de fericire, de dor, de bucurie.
A fost un an în care am fost nevoită să renunț la anumite persoane și locuri.
A fost un an în care am întâlnit persoane nemaipomenite, care purtau cu ele bagaje de zâmbete și iubire.
A fost un an în care m-am izbit de neputință și neîncredere.
A fost un an în care am iubit, în care am așteptat, în care am sperat.
A fost un an încărcat de posibilități, dar de care nu am profitat în totalitate.
A fost un an unic și prețios în felul său.
Deși am avut parte și de furtuni în acest an, de căderi și de pierderi, Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a oferit umbrela Sa pentru a supraviețui, pentru a trece peste orice obstacol și pentru a învăța din greșelile mele.
Îi mulțumesc că am putut încheia și acest an fericită, alături de o familie care mă iubește și cel mai important, că sunt în viață pentru a mă bucura și de anul ce vine.

P.S. Nu îi reproșa lui Dumnezeu pentru că ai avut un an anevoios. El are grijă de fiecare în parte!

Un An Nou Fericit vă doresc și să aveți parte de împliniri, fericire și multă iubire împletită cu pace și înțelepciune.

Diferențe

1512440_785988351416884_1262894945_nDintre noi doi, aș vrea să fiu eu cea care pleacă și te lasă singur, cea care nu-ți răspunde la telefon, cea care te lasă să te îngrijorezi, cea care are nevoie de liniște pentru a se descărca de nervi, cea care îți spune că ești un deranj, cea care te ignoră și te bagă în seamă când are chef, cea care se distrează cu prietenii deși abia ne-am certat.

Între noi doi există un ocean plin cu „eu pot” și „tu nu”. Un ocean în care eu mă pierd și tu găsești întotdeauna o scăpare. Dintre noi doi, aș vrea să fiu eu cea puternică și tu cel sensibil; aș vrea să plâng mai puțin și să-ți mai refuz câte o îmbrățișare. Să reușesc să rămân supărată, să nu-ți zâmbesc imediat. Să reușesc să par nepăsătoare, să te întrebi dacă m-ai pierdut și să-ți fie teamă de un viitor fără mine. Vezi tu, împotriva acestor gânduri lupt zilnic, eu sunt un suflet de femeie, nu-mi este frică, aș pierde orice, m-aș lovi și m-aș ridica pentru o clipă de fericire. –