Arhive

Interviu cu un coleg – tema numărul 2

 

 

66452_310120299106846_1474121848_n

Tânără frumoasă și ambițioasă, Nicoleta Calance își dorește o familie și este mulțumită de viața ei. S-a maturizat foarte repede, a răspuns tuturor provocărilor din viața ei și a trecut mereu cu fruntea sus peste toate obstacolele. Asociația Studenților Jurnaliști (ASJ) este a doua sa familie și se consideră foarte norocoasă că a avut ocazia să facă parte din această echipă minunată. 

Ce îți place să faci în timpul liber?

Timp liber, nu prea știu ce înseamnă, având în vedere că vin și la facultate și am și un job. Dar atunci când prind câte o pauză, îmi place să mă plimb, să vorbesc cu cei apropiați sufletului meu și să citesc.

Dacă ai putea să dai timpul înapoi, ce schimbări ai face în viața ta?

Nimic. Nu aș schimba nimic. Cred că toate lucrurile care s-au întâmplat până acum în viața mea, își au rostul. Cred că nimic nu este întmplător. 

Dacă ar fi să te caracterizezi în trei cuvinte, care ar fi acestea?

Organizată, ambițioasă și vorbăreață!

Care a fost cea mai fericită zi din viața ta?

Am avut multe momente fericite în viața mea și sigur voi mai avea, dar dacă este să aleg una, ar fi ziua de 5 decembrie 2013. Am avut parte de un moment de neuitat, cu care sigur nu mă voi mai întâlni. Am împlinit vârsta de 22 de ani și totodată am fost cerută în căsătorie într-un mod inedit. Știu, sunt romantică, dar să-mi intemeiez o familie e unul dintre visurile mele, pentru că mă consider o familistă convinsă.

Ce ai învățaț despre tine în toți acești ani?

Ce-am învățaț despre mine? M-ai pus pe gânduri cu întrebarea asta. Am învățat să fiu mai responsabilă, mai chibzuită în ceea ce privește banii și să fiu mai ordonată. Toate acestea s-au întâmplat când am venit la facultate. Nu mai era mama cea care îmi pregătea micul dejun în fiecare dimineață, nu mai era mama care să spele și să calce hainele „fetiței ei” și nu mai era nici tata, cel care plătea facturile. M-am trezit singură, într-un apartament, cu facturi în fiecare lună, cu o anumită sumă de bani care trebuia să-mi ajungă câteva săptămâni. Dar nu mă plâng. Consider că toate aceste lucruri m-au ajutat să mă maturizez și să-mi apreciez și mai mult părinții.

Care sunt valorile în cazul cărora nu ai vrea să faci niciun compromis?

Nu m-am gândit niciodată la acest lucru, dar probabil nu voi face niciun compromis care ar putea să mă facă nefericită. Îți dau un exemplu care îmi vine acum în minte: în momentele în care voi avea o familie și nu m-aș mai înțelege cu soțul meu nu voi face niciun compromis „de dragul copiilor”.

Ce anume ai dori să realizezi astfel încât să simți că ai o viață împlinită?

Mi-aș dori să am un job bine plătit în România, pentru a nu fi nevoită să plec din țara mea și mi-aș dori un copil. Deocamdată, așa văd eu o viață împlinită.

Te afli în ultimul an de facultate. Pe ce drum vei porni de acum încolo?

Sincer să-ți spun , sunt foarte confuză. Știu doar că mă voi muta în Suceava. În ceea ce privește job-ul, nu cred că voi lucra în domeniu. Dar nu știu ce îmi va rezerva viața. La următorul interviu îți voi spune exact unde mă aflu. 🙂

Sursă foto: http://www.facebook.com

Autor: Jderu Laura Mihaela

 

Anunțuri

Unde mă văd peste cinci ani?

Deseori auzim această întrebare „capcană” și spun asta pentru că niciun dintre noi nu știe ce se va întâmpla după ce va citi acest articol, peste 10 minute sau mâine dimineață. Acum îmi vine în minte un citat amuzant: „Atunci când omul își face planuri, Dumnezeu râde!” Cam așa cred că se întâmplă. Nimeni nu poate cunoaște viitorul. Dar dacă lăsăm puțin la o parte aceste teorii și mă gândesc serios la ce va fi peste 5 ani, pot spune doar atât: EVOLUȚIE. Voi rămâne aceași fata zâmbăreață și ambițioasă, dar cu siguranță voi fi mai bogată sufletește și împlinită atât cu ce este în interiorul meu cât și în afara mea. Voi primi răspunsurile la foarte multe întrebări, voi avea mai multe realizări la CV-ul meu profesional și sufletesc. Poate se vor clarifica mai multe lucruri și se vor complica altele, dar cu siguranță drumul meu și al tuturor va fi spre evoluție.

Nu știu dacă voi practica meseria de jurnalist, deși până în anul doi de facultate eram foarte motivată să fac asta și mai ales că în urmă cu ceva timp chiar fusese unul dintre visurile mele. Îmi pare rău că de-a lungul timpului am întâlnit persoane care au avut grijă să mă descurajeze și să mă facă să înțeleg că îți trebuie noroc pentru această meserie. Lucru pe care nu îl putem cumpăra, cântări sau măsura.

Și încă odată spun că această întrebare este una capcană, deoarece ne duce cu gândul la viitor. Noi oamenii, facem o greșeală foarte mare: trăim din trecut, ne gândim la viitor și nu trăim prezentul. Mai bine mă întreb ce fac acum nu ce voi face mai încolo. Iar atunci voi răspunde că încerc să mă bucur de familie, de natură și tot ce este frumos. Voi spune că încerc să fac tot ceea ce vreau să fac, deoarece mai bine faci un lucru pe care e posibil după să îl regreți, decât să regreți că nu l-ai făcut.

Așadar, bucurați-vă de prezent, lăsați trecutul în spate croiți-vă drumul spre EVOLUȚIE. 🙂

Sursă foto: http://www.facebook.com

La revedere blog!

 

la-revedere-soare_03ed2a9406d4bd

Acum un an mă grăbeam să postez primul meu articol la rubrica „Despre mine” și să spun de ce îmi fac eu blog și ce vreau să scriu acolo. Am adunat idei de pe ici pe colo, le-am presărat puțin cu opiniile mele și vi le-am servit. Iar acum spun la revedere blog. Mă voi muta pe pagina mea oficială Impresii cu parfum de femeie. Datorită vouă am evoluat!

 

P.S: Dragă blogule, aceasta este doar o temă pentru laboratorul Tehnici Mediatice și nu îmi iau la revedere. Voi scrie încontinuare și cine știe, poate chiar ne vom muta pe altă pagină! 🙂

Sursă foto: www.trilulilu.ro

Tânărul licean și-a trăit visul pe scena Eurovisionului

Sursă foto: wiwibloggs.com

Sursă foto: wiwibloggs.com

“Sunt foarte mandru ca am reusit sa fac fata acestui concurs”, asa descrie tanarul si ambitiosul concurent Cristian Prajescu, experienta traita la concursul Eurovision 2013. Desi primele lui aparitii pe scena au fost la balurile din liceu, dar si la alte concursuri regionale, considera ca participarea la acest concurs i-a deschid multe usi spre succes. Modest din fire si foarte charismatic, Cristian si-a dorit foarte mult sa nu dezamageasca pe cei care l-au sustinut la Eurovision si sa-i faca mandri de prestatia lui. In prezent invata la Colegiul National Roman-Voda din Roman, este un baiat obisnuit care iese din anonimat prin talentul sau si viseaza la o cariera muzicala.

 

Inainte de a sta de vorba cu finalistul Eurovision 2013, as vrea sa aflu mai multe despre tine, cel din viata de zi cu zi. Asadar, cum a inceput totul?

Legatura mea cu muzica a luat nastere atunci cand la varsta de 6 ani, parintii mei m-au inscris la scoala de muzica, pe care am absolvit-o de altfel, urmand cei 8 ani de studii extracurriculare. Acolo am studiat vioara, insa instrumentul preferat s-a dovedit a fii, tot de la aceea varsta, chitara. Am invatat la scoala cateva acorduri, iar dupa, am invatat restul  acasa, singur, iar de 10 ani pot sa spun ca nu exista zi in care sa nu cant la chitara cand ma intorc de la scoala! De cantat vocal cant de aproximativ 2 ani, mai serios. Lumea mi-a apreciat calitatile si asta m-a incurajat sa continui sa lucrez pe aceasta latura. In viata de zi cu zi sunt un baiat obisnuit care-i plac iesirile cu prietenii si distractia. Pe langa pasiunea mea pentru muzica imi place sa compun poezii, prin care imi exprim trairile din acel moment.

 

Te afli la o varsta frageda, mai degraba as spune o perioada initiatica, in care iti formezi personalitatea. Ce poti spune despre experienta ta muzicala de pana acum?

Intradevar, este o perioada de initiere in care incerc sa muncesc foarte mult pentru ceea ce imi doresc si sa raspund tuturor provocarilor din viata. Experienta mea muzicala nu este una chiar vasta, insa am participat la numeroase concursuri nationale de muzica, evenimente locale, dar si baluri ale liceului. Am in spate aproape trei ani de canto si o mare experienta castigata la concursul Eurovision. Inainte de toate, ma pot mandri cu trei trofee de la Festivalul National „Music Factory” din Buzau, de la Festivalul National „Music for Kids” din Iasi si nu in ultimul rand trofeul de la Festivalul „Star Melody” din Bucuresti. La toate aceste concursuri juriul a fost unul select, reprezentat de persoane importante din lumea muzicii, iar concuretii alaturi de care am participat au fost foarte buni si cu voci excelente. De fiecare data cand mergeam la un concurs nu ma duceam cu gandul de a castiga un premiu, ci de-a face bine tot pentru a iesi momentul perfect. Nu am vrut sa tintesc prea sus, din contra vreau sa urc incep cu pasi marunti, dar siguri.

 

Cine te-a indemnat sa te inscrii la Eurovision?

M-am inscris la acest concurs in urma propunerii pe care mi-a facut-o compozitorul piesei, Sergiu Rudich, care este de altfel si profesorul meu de canto. Nu am mers la acest concurs cu idea de a castiga, ci am mers cu gandul de-a ma autodepasi, de-a ma exprima la un nivel mai inalt si de a-mi pregati drumul in aceasta industrie muzicala. Toti cei care m-au auzit mi-au propus sa particip la acest concurs, iar acest lucru m-a motivat si mai mult sa particip. Lucru pe care nu il regret deloc. Vreau sa multumesc enorm pentru sprijinul profesorului meu de Canto, Sergiu Rudich si Sebastian Tudor, colegul meu in calitate de backing-vocals, dar si doamnei Mihaela Tertelici de la Clubul „Lucky Dance” din Roman. In cadrul acestui club am reusit sa ma perfectionez si sa explorez aceasta pasiune prin munca si talent.

 

Cum a reactionat familia si prietenii tai cand au aflat ca te-ai clasat in finala concursului?

Primul care a aflat a fost tata, pentru ca a fost primul care a intrat in camera. Insa, bucuria a fost imensa pentru toti cei din jurul meu, i-am simtit pe toti mandrii si chiar ma bucur ca am reusit sa fac acest lucru. Pot spune ca performanta aceasta am atins-o datorita lor, celor care m-au sustinut in acest concurs. Cei din familia mea sunt mandrii de curajul si dorinta de a-mi indeplini visul, si chiar ma sustin si sunt sigur ca ma vor sustine in continuare.

Astazi “cantaretii” ies pe banda rulanta, fie ca au sau nu talent muzical. Ce parere ai despre muzica care se mai face in prezent?

Desi in ultima perioada se promoveaza mai mult muzica comerciala, inca exista artisti talentati care apar pe scene muzicale. Cred ca astazi se mai face muzica buna, insa probabil nu este la fel de promovata ca in trecut. Consider ca muzica veche a facut istorie, de aceea multi cantareti se inspira din melodiile vechi. Nu pot judeca prestatia altor cantareti, insa in ceea ce priveste stilul meu am foarte multi idoli dupa care ma ghidez, precum  Bryan Adams, Scorpions, Michael Bolton, Guns N Roses, Rod Stewart.

 

Reusita ta la acest concurs a starnit cateva controverse in lumea muzicii, printre care Gabriel Cotabita si Claudiu Mirea au ramas surprinsi de numarul de voturi pe care le-ai strans, dar si pentru prestatia ta muzicala. Cum raspunzi acestor acuzatii?

Aceste acuzatii sunt invalide, deoarece  voturile au fost obtinute in urma promovarii performantei mele, promovare facuta de catre colegii mei, si chiar si de primarul orasului. De altfel, daca oamenii nu ar fi apreciat prestatia mea, nu m-ar fi votat, deoarece nu am cum sa oblig telespectatorii sa ma voteze. Ma bucur ca am putut reprezenta cu succes orasul Roman si ca nu i-am dezamagit.

 

Nume grele din lumea muzicii, precum Elena Carstea, Luminita Anghel si multi altii, s-au aflat in finala acestui concurs. Ai avut emotii in ceea ce priveste prestatia ta muzicala?

Nu am avut emotii, insa mi-am dorit cel mai mult sa nu dezamagesc pe nimeni. Recunosc ca prestatia mea a fost mai buna in finala concursului, decat cea din semifinala. Sunt foarte mandru ca eu, un baiat de 16 ani a reusit sa ajunga in finala acestui concurs. A fost un soc pentru cei din showbiz-ul romanesc, deoarece voturile au fost foarte multe si nu stiau cine este acest Cristian Prajescu. Dupa aceasta experienta foarte importanta pentru mine, cu siguranta lumea va sti cine sunt. Intradevar, in acest concurs au participat nume grele ale muzicii, dar ma bucur ca am avut ocazia sa cant alaturi de ei, sa fac cunostinta cu ei si sa ma inteleg bine.

 

Acum dupa ce s-a incheiat totul, cum poti descrie aceasta traire a visului tau?

Tot ce pot spune este ca sunt extrem de multumit si mandru de mine, avand in vedere ca la acest concurs s-au inscris 150 de piese, iar interpretarea si piesa mea a ajuns pe locul 10. Nu spun aceast lucru pentru a ma lauda, dar pentru mine inseamna foarte mult. Multe persoane mi-au spus ca meritam mult mai mult si ca au fost multumiti de ceea ce am reusit sa fac. In urma acestui concurs nu am castigat doar experienta ci si o anumita recunoastere a celor care nu ma cunosteau. Aici am putut sa cunosc  noi persoane din domeniu, interpreti si compozitori de renume care s-au oferit sa ma ajute pe viitor daca voi avea nevoie. Lucru care conteaza foarte mult pentru mine si pentru evolutia mea.

 

Ce anume vezi in viitorul tau dupa toate aceste lucruri semnificative in viata ta?

Pe viitor vad aceasi directie: cariera muzicala pe care mi-o doresc. Insa, acum sunt foarte constient ca de aici in colo totul depinde de mine. Consider ca, daca voi munci in continuare si voi pune suflet in tot ceea ce fac, voi evolua pe acest plan. In cazul in care voi avea cereri pentru anumite colaborari si atata timp cat piesa pe care respectivul compozitor mi-o ofera mi se va potrivi, cred ca voi raspunde cu placere la aceasta oferta. Nu exclud pe viitor participarea mea si la alte concursuri unde ma pot afirma ca viitor artist in lumea muzicii.

 

Autor: Jderu Laura Mihaela

Critica mass-mediei la Pierre Bourdieu

 

“Televiziunea detine un monopol de facto asupra modelarii creierelor unei parti foarte importante a populatiei. Or, punand accentul pe faptul divers, umpland acest timp atat de pretios cu vid, cu nimic sau aproape nimic, televiziunea nu face altceva decat sa elimine informatiile pertinente necesare cetateanului”

Pierre Bourdieu

 

Sursă foto: thefrailestthing.com

Sursă foto: thefrailestthing.com

 

Sociologul francez, Pierre Bourdieu, a ajuns la finele vietii sale unul dintre actorii principali ai scenei intelectuale franceze. In cea de-a doua jumatate a secolului XX el a avut o influenta considerabila in sociologia franceza, dar si asupra stiintelor umane si sociale. Ceea ce il evidentia pe el, avea sa fie maniera lui de-a interpreta, intr-un mod mai mult sau mai putin prietenos, notiunea de televiziune. Viziunea lui asupra subiectului, era privita din perspectiva notiunii de “camp”. Acesta este definit “spatiu social structurat”. In aceasta lucrare voi prezenta o perspectiva generala asupra presei la Pierre Bourdieu. Inante de toate, trebuie sa dezvolt esenta citatului de mai sus, in care sociologul francez evidentiaza faptul ca tinerii petrec zilnic aproximativ 175 de minute in fata televizorului, pe cand adultii, 240 de minute.

Astazi, televiziunea reprezinta divertismentul ieftin, ce contine glume licentioase si violenta. Acest lucru s-a dovedit de catre cercetatorii specializati in acest domeniu, ca aceasta violenta televizata influenteaza comportamentul telespectatorilor prin modelarea convingerilor oamenilor, intrucat ei ajung sa se identifice cu ceea ce ofera imaginile transpun reprezentarile culturale in situatiile din viata lor cotidiana.

 

 

In lucrarea lui Pierre Bourdieu – „Despre televiziune”, gasim doua cursuri televizate, sustinute la College de France, precum: „Platoul si culisele lui” si „Structura invizibila si efectele ei”, in care se infatiseaza intr-o forma foarte clara, cele mai recente achizitii ale cercetarii asupra televiziunii. Originalitatea lor s-a recunoscut prin faptul ca ele nu au fost prezentate intr-o maniera traditionala, ci mai degraba cu ajutorul televiziunii insasi. Mai precis, aceste cursuri sustinute de el au avut ca obiectiv principal televiziunea., In primul curs, sociologul francez demonteaza sistemele cenzurii invizibile ce actioneaza in mod constant pe micul ecran. Aici se dezvaluie cateva din acele secrete de fabricatie ale acestor fenomene false care reprezinta imaginile si discursurile de televiziune. Iar in cel de-al doilea curs, Pierre Bourdieu explica felul in care televiziunea domina lumea jurnalismului si cum degradeaza buna functionare a unor universuri precum literatura, filozofia, politica, stiinta si multe altele prin supunerea la procesul de comercialitate.

„Mi se pare ca o astfel de alternativa, formulata in termeni de «totul sau nimic» (adica de a accepta neconditionat sau de a refuza permanent participarea la emisiuni televizate – n.m ND), nu este de acceptat. Consider ca este important sa ne ducem sa vorbim la televiziune, dar numai in anumite conditii” – acestea erau cuvintele cu care autorul incepea cursul. Totusi, este neobisnuit faptul ca el isi sustinea cu tarie, criticile despre televiziune la un post de televiziune. Prin acest mod el incerca sa scoata la iveala lucrurile ascunse, etaland partea adevarata fara nicio masca. „Ca orice stiinta, sociologia are functia de a dezvalui anumite lucruri ascunse; asa stand lucrurile, ea poate sa contribuie la diminuarea violentei simbolice ce se exercita in raporturile sociale si, indeosebi, in raporturile de comunicare mediatica”. Pentru Bourdieu intelegerea absoluta a partilor se facea prin raportare directa la structura subiectului.

Televiziunea in ochii lui a fost foarte dur criticata, iar efectele ei insemnand amenintarea “sferelor de productie culturala” prin pierderea democratiei si independentei, prin violenta pe care o favorizeaza. Primul efect este acela de “a ascunde aratand”, motiv pentru care cenzura, desi pare neintentionata, pe de alta parte nu poate fi detectata usor. In textele sale, mentiona cauzele principale a acestei forme putin ciudate de cenzura. Prima cauza era principiul de selectie al stirilor, care in opinia sociologului, acestea uaveau in vedere senzationalul. Al doilea efect era acela al “circuitiei circulare a informatiei” si produsele jurnalistice omogene, care deveau omogene datorita surselor comune de informatie si ratingului. Autorul caracteriza jurnalistul ca fiind un “camp”, ce devine “dependent de fortele exterioare, decat orice alt camp de productie culturala”. Totodata, cursurile lui in format tiparit au provocat o serie de dezbateri ample in Franta. Cert este ca el discuta problematica televiziunii din perspectiva campului, iar afirmatiile desi nu sunt foarte clare, acesta devine credibil in motivatia pe care o exprima.

La inceputul anilor 90’, Pierre Bourdieu era perceput cu sintagma “spinul din mass-media”, desi la aceea vreme pentru o tara ca Romania, nu era deloc admirabil acest mesaj critic la adresa mass-media. Mult timp s-a vorbit despre maniera in care Pierre vorbea despre jurnalisti, dotat cu o intelectualitate franceza aparte si cu datele cercetarilor sociologice la baza, acesta aborda foarte dur aceasta categorie profesionala. El a reprezentat expresia unei miscari intelectuale, devedind iluzia idealistilor ca individul e liber sa actioneze dupa bunul sau plac. Trebuie precizat faptul ca aceste critici dure veneau de la cel mai mediatizat intelectual al anilor 90’, intr-o generatie dependenta de televiziune. Aceasta industrie a ultimilor decenii care a creionat multe semne de intrebare, cu privire la ceea ce informeaza si dezimformeaza, dar si cat manipuleaza.

In lucrarea “Mitologii”, Roland Barthes realizeaza comentarii semiotice asupra unor vorbiri actuale, al caror obiect capata un caracter fabulos prin medierea mass-mediei, a publicitatii sau a oricarei forme de comunicare actuale. Autorul defineste mitul semiotic modern prin vorbire, limba sau mesaj. Analizand aceasta notiune, din punct de vedere semiotic, mitul este un sistem care urmeaza modelul lingvisticii lui Ferdinand de Saussure. Mitul definit de Barthes se realizeaza la nivelul punerii in context a limbii, prin actualizarea ei la rezultat foarte bun. Spre deosebire de Bourdieu, acesta incearca sa analizeze mai mult acest aspect legat de mesaj, de continutul lui si de comunicarea acestuia.

 

Revenind la tema in discutia lui Pierre Bourdieu, acesta incerca mereu sa observe in mass-media o infirma cantitate de informatie care era intradevar interesanta pentru omenire, foarte multa dezinformare si manipulare. La menirea teoretizata a jurnalistilor de a spune adevarul, autorul intreba: “bun, dar care dintre adevaruri?”. In acest caz, jurnalistii nu numai ca incercau sa se desparta de subiectivitatea lor, dar pretind ca acest adevar jurnalistic este stocat tocmai in propriul punct de vedere. De aceea, el isi asuma mereu dreptul de a critica si de-a combate notiuni, deoarece se baza pe cercetarile lui sociologice si pe nivelul sau de inteligenta.

Un alt critic media, precum Serge Halimi a dezvoltat notiunea de mass-media in lucrarea “Noii caini de paza”. Acesta are in vedere mass-media franceza care traieste ca o “contra-putere”. Autorul considera ca audiovizualul era dominat de o specie de jurnalism de apreciere si de retele de legaturi. Motiv pentru care este prezentata ideea de “ziaristi omniprezenti” a caror putere este slujita de legea tacerii, care impune si o anumita definitie cu privire la informatiile pe care le detin jurnalistii – aceea de profesie extrem de fragila de teama de somaj. Acestia fiind caracterizati noii caini de paza ai sistemului nostru economic.

Analizand ideile celor doua personalitati franceze, asemanarea se regaseste in dorinta de a afla purul adevar. Pierre Bourdieu a incercat prin atitudinea sa critica sa reprezinte pentru ceilalti un model de urmat, o personalitate care spune lucrurilor pe nume indiferent de consecinte. De asemenea, Serge Halimi a evidentiat profesia fragila a jurnalistilor care incearca sa invaluie adevarul pur intr-o capsula dorita de ceilalti, sau cel putin care va fi apreciata. Motivul pentru care aceste lucruri continua sa existe se datoreaza somajului si incercarii de-a evita acest lucru. Amandoi incearca sa defineasca cat de negativa devine televiziunea, prin violenta si duritatea cu care se arata. Exact cum preciza Serge, ca jurnalistii incearca sa ascunda adevarul si sa respecte dorinta acelor retele de legaturi, asa se explica de ce astazi totul pare senzational si socant pe micul ecran, cum sunt aratate fel de fel de “vedete” pentru a atrage publicul si pentru a aduce o audienta mare prin aceste lucruri lipsite de valori.

 

 

Autor: Jderu Laura Mihaela

 

Bibliografie:

-Pierre Bourdieu – “Despre televiziune”, traducere de Bogdan Ghiu

-Jurgen Habermas – “Constiinta morala si actiune comunicativa”

-Serge Halimi – “Noii caini de paza”, traducere de Felicia Dumas

Cinematografele din Roman

În urmă cu aproximativ 30 de ani, cetățenii de toate vârstele din Roman se adunau săptămânal la cinematograf. La aceea vreme existau trei cinematografe: “Flacăra”, “Vasile Alecsandri” și “Unirea” pentru care trebuia să stai ore în șir ca să-ți iei bilet, iar dacă toate locurile se ocupau mai devreme, riscai să stai degeaba la caserie. Priviri gingașe, atingeri de mână, șiroaie de lacrimi și ropote de aplauze au cunoscut cele trei cinematografe. Unul dintre locurile în care romașcanii se detașau de stresul cotidian era cinematograful, unde se ditribuiau mereu proiecții de film, care mai de care mai frumoase și mai emoționante, precum “O floare și doi grădinari” sau “Vagabondul”.

Cultura sub daramaturi si flacari

In prezent cele trei cinematografe nu mai functioneaza si sunt in stare avansata de degradare. De asemenea, cinematograful “Flacara” si “Vasile Alecsandri” au retrocedate fostilor proprietari de catre Regia Autonoma de Distributie si Exploatare a Filmelor. Din cauza neingrijirii corespunzatoare de catre noii proprietari, cladirile se degradau foarte repede, iar periodic s-au sustras materiale de constructii, fapt ce a sporit in timp pericolul de prabusire al cladirilor. Din aceste motive, in anul 2007 un copil al strazii a fost zdrobit de un tavan in timp ce incerca sa se adaposteasca. Autoritatile neaga cu desavarsire acest lucru si sustin ca a fost un cetatean care incerca sa fure materiale din contructie. “Cinematografele Flacara si Vasile Alecsandri (sau 23 August) nu mai exista in prezent. Dupa revendicarea acestora, ele s-au degradat in timp, ajungand sa faca victime printre cei care doreau sa fure materiale de constructii. Administratia locala de la acel moment a dispus daramarea cladirii si eliberarea terenului de deseurile rezultate. In cursul anul 2012, dupa nenumarate somatii si amenzi acordate proprietarului cinematografului Vasile Alecsandri si avand in vedere neconformarea la regulile de urbanism si ordine publica puse in vederea acestuia, s-a dispus prin Comitetul Local pentru Situatii de Urgenta demolarea ruinelor cladirii si eliberarea de moloz a terenului, avandu-se ca temei starea de pericol public reprezentata de ruina imobilului” a declarat Constantin Cudalb purtatorul de cuvant al Primariei Roman. Acelasi destin l-a avut si cinematograful “Unirea”. Unul dintre cele mai moderne in perioada de dupa revolutie, anul trecut acesta a fost cuprins de flacari in toiul noptii din cauza persoanelor care se adaposteau acolo. Cu intentia de a distruge sau doar a se incalzi, respectivii au aprins focul chiar pe scena salii mari. Draperiile, ecranul de proiectie, mobilierul, tapetul si o parte din scena salii au fost facute scrum in foarte putin timp. “Cinematograful Unirea este in prezent in proprietatea Primariei Roman si se afla in stare de conservare dupa preluarea sa din 2009. Din momentul preluarii, administratia locala a cautat sa identifice si sa acceseze fonduri care sa permita redarea cladirii si a functionalitatii sale ca cinematograf catre public, insa pana la acest moment nu au fost identificate solutii oportune, un oarecare impediment constituindu-l obligatia autoritatii locale de a asigura functionarea ca cinema in cazul modernizarii cladirii. Cu toate acestea precizam ca de fiecare data cand domnul primar Dan Leoreanu a avut intalniri cu mediul de afaceri local, national sau international, precum (China, Italia, Israel sau Ucraina), acest obiectiv s-a aflat pe lista propunerilor pentru investitii private” a precizat Constantin Cudalb purtatorul de cuvant al Primariei Roman.

Promisiuni nerealizabile

Anul trecut au avut loc alegerile parlamentare din Roman, in care Elena Udrea candida pentru postul de deputat al judetului Neamt in colegiul parlamentar care include Municipiul Roman si comuna Ion Creanga. Toate sirenele care patrulau pe strazi si afisele electorale din oras promiteau pe langa alte proiecte si reconstructia unui cinematograf. Desi se spunea ca Elena Udrea avea intr-o oarecare masura o influenta buna asupra orasului, proiectul de pe afisele electorale era doar o simpla promisiune cu rolul de a impresiona si de-a atrage romascanii sa voteze. Aceasta promisiune nu avea sa fie pusa in practica, deoarece chiar in timpul alegerilor consilierul personal al primarului sustinea ca nu se va construi o astfel de cladire si ca “in masura in care printr-un club al cinefililor sau un ONG s-ar promova aceasta forma de arta in mod gratuit si o perioada cat sa stimuleze apetitul publicului romascan pentru cinematografie, am putea vorbi cu mai multa certitudine despre un nou cinematograf in Roman”. In cele din urma Elena Udrea castigase alegerile parlamentare, iar daca romascanii nu au fost interesati de teatru si film, cu siguranta bazinul de inot, locuintele ANL pentru tineri si renovarea salii de sport de la Miron Costin au atras mai mult. Aceste proiecte fiind realizate din fonduri europene in valoare de 5.300.000 de lei. Iar proiectele de modernizare cu ajutorul Elenei Udrea nu au intarziat sa apara.

O lupta cu bataie lunga

Inainte ca efectele crizei economice sa fie resimtite de mediul privat, doi investitori se anuntasera ca vor redeschide cinematograful “Unirea”, insa nici pana astazi nu s-a realizat nimic. Un argument in acest sens il constituie si urmatoarele situatii: in 2011, cu sprijinul Ambasadei Federatiei Ruse si al Primariei Roman timp de 7 zile s-au organizat proiectii cinematografice gratuite in sediul Primariei, numarul insumat al spectatorilor fiind de 150 la final, avand in vedere ca in fiecare zi au fost in jur de 15 – 20 de persoane). Periodic se organizeaza proiectii de film si la Casa de Cultura din Roman, iar publicul nu este prea numeros. Avand in vedere situatia economica influentata de criza financiara mondiala cat si faptul ca orice investitor doreste recuperarea rapida a investitiei pare a fi evident ca un cinematograf nu este un obiectiv care sa aiba succes economic in Municipiul Roman la acest moment. Dupa succesul premierei tripticului Cehov (“Ursul”, “Despre efectul daunator al tutunului” si “Cerere in casatorie”), au urmat spectacolele puse in scena de actorii amatori ai Teatrului Municipal Roman, conduse de Radu Vatavu. Insa cele din urma nu au trezit interesul publicului romascan. Motiv pentru care, directorul institutiei de cultura romascana nu s-a dat batut si propuse pentru anul acesta, prin luna martie un mare eveniment. Unul dintre cei mai importanti actori romani de teatru si film urma sa vina pe scena Casei de Cultura. Soarta spectacolului “Pur si simplu”, care il avea protagonist pe marele actor Florin Piersic, fusese in mainile romascanilor. Desi capacitatea salii de spectacol era de 400 de locuri, se vanduse doar 50 de bilete, printre care pretul unui bilet fiind cuprins intre 30 si 50 de lei. Deoarece spectacolul marelui actor Florin Piersic nu a strans public suficient, in consecinta reprezentatia fiind anulata. “Prin aceste spectacole am vrut sa producem o traditie in oras, sa oferim publicului romascan spectacole de inalta tinuta si la preturi modice. Noi am mediatizat aceste spectacole, dar spectatorii nu au dat navala asa cum ne-am asteptat. Se pare ca in cele din urma este o lupta cu bataie lunga si principalul motiv pentru care romascanii nu se inghesuie la aceste evenimente culturale este saracia. Ne vedem nevoiti sa intrerupem aceste spectacole si sa aiba loc doar ocazional” a declarat Doru Alexandru directorul Casei de Cultura din Roman.

Desi romascanii se plang ca este rusinos faptul ca inainte de anii ’90 au existat 3 cinematografe iar acum nu mai este niciunul, dar si de neimplicarea conducerii orasului in organizarea de evenimente artistice si culturale, se pare ca nici ei nu se inghesuie in salile Casei de Cultura atunci cand acestea au loc. Constantin Cudalb, purtatorul de cuvant al Primariei Roman a precizat ca “functionarea unui cinematograf in oras la dimensiunile de acum 20 sau 30 de ani, in care exista un public numeros, nu este viabila din punct de vedere economic in acest moment”.

 

O noua sansa

In timp ce romascanii nu se arata interesati de teatru, iar conducerea orasului nu se risca din punct de vedere economic sa construiasca un cinematograf, se anunta din urma un tanar romascan cu idei marete. Iulian Pralea este student in ultimul an la Facultatea de Filozofie si Stiinte Social Politice, in cadrul Universitatii Alexandru Ioan Cuza. Dupa mai multe stabiliri, am reusit in sfarsit sa-l cunosc pe tanarul visator si curajos pentru ideile sale. Astazi are un examen important, iar timpul este limitat, motiv pentru care ii remark privirea care mereu este in alta directive. Cu glas timid, aceasta imi vorbeste despre cele doua proiecte mari ale sale. Desi a urmat o filiera reala in timpul liceului, Iulian s-a orientat spre filozofie, din pasiunea pentru literatura si filozofie. De aproape 2 ani el scrie intr-un blog personal recenzii la carti, precum si alte materiale filozofice, considerand ca aceasta reprezinta o metoda mult mai la indemana decat o revista literara – la care visa din timpul liceului. “Pot spune ca am experienta in domeniul proiectelor de tineret, prin coordonarea festivalului “Zilele Studentului Francofon” – eveniment ajuns la a patra editie, in cadrul Asociatiei Studentilor Francofoni din Iasi (ASFI). Acest festival dura cinci zile si includea peste 15 activitati dintre cele mai diverse, printer care o demonstratie de graffiti, teatru in aer liber, proiectii de film, cafenea literara si un concurs de cultura generala” a precizat Iulian. Tanarul isi petrece timpul liber citind. Inca din liceu el trecea printr-o faza de initiere, in care isi contura personalitatea, motiv pentru care inclinarea sa spre analiza venea de la autorul Camil Petrescu, iar cu timpul s-a reprofilat spre Emil Cioran si Lucian Boia.

Cele doua proiecte ale sale vizeaza deschiderea unui club de cinematografie si concerte rock in aer liber. Principalul scop al clubului ar fi de a promova filmele cu valoare artistic si cultural, in timp ce creeaza un mediu de conexiune intre cinefili. Un mediu in care ei sa se intalneasca pentru a discuta despre filme, schimb de idei si in care sa se dezvolte conform exigentelor acestui domeniu (critica, religie, actorie). “Pentru implinirea acestor scopuri m-am gandit la o proiectie de film in fiecare saptamana. Apoi voi incerca sa infiintez o biblioteca oentru cei care doresc sa-si dezvolte cultura cinematografica si din alt punct de vedere, iar in final se va pune la dispozitia membrilor clubului o camera video si un laptop pentru cei care vor sa realizeze scurt-metraje. Acesta va fi un exercitiu bun pentru amatorii care doresc sa se initieze in proiectul cinematografic” a spus Iulian Pralea.

In ceea ce priveste logistica necesara clubului, Iulian s-a gandit la toate. Incepand de la un spatiu in care sa activeze clubul – Biblioteca Municipala sau Scoala de Arta, pana la scaune si programe de calculator pentru editarea fotografiilor si a inregistrarilor video. Foarte increzator in fortele sale proprii, privind la agitatia din fata noastra, el nu pare sa se opreasca din prezentat acest proiect. Deodata, imi da impresia ca in timp ce imi povesteste mie ideile sale, in imaginatia lui el deja imi face turul cladirii clubului de cinematografie. Ma incanta acest lucru, cu gandul ca el chiar isi doreste sa puna aceasta idee in practica si ca l-ar face extrem de fericit. Se pare ca parasim cladirea clubului de cinematografie si ajungem pe scena concertului rock. “Al doilea proiect la care m-am gandit promoveaza muzica rock si tinerii talentati. Prin activitatile specifice, voi incerca sa ofer invitatilor un mediu in care ei sa beneficieze de un schimb de experienta si prin acest lucru sa se dezvolte muzical. La final va avea loc concertul in care invitatii vor avea sansa de a pune in practica ceea ce au invatat unii de la altii” a afirmat Iulian.

Cu parere de rau, incerc sa il aduc totusi la agitatia din fata noastra, il fac sa paraseasca scena concertului si cladirea clubului de cinematorgrafie, si sa-mi spuna cum va reusi toatea astea. Este constient ca toate aceste lucruri nu se fac peste noapte, dar atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, cu siguranta se va implini. “Pana la acest moment ideile mele de proiect au fost scrise pana la cel mai mic detaliu. Voi incerca sa infiintez o asociatie pentru tinerii din Roman cu care sa organizez aceste evenimente. Dupa ce voi avea membri active in asociatie, voi strange semnaturi de la elevii din licee pentru a demonstra ca exista totusi persoane care vor proiectii de filme in orasul lor,apoi voi lua legatura cu primarul Municipiului Roman. Odata ce prezint proiectele, acesta va decide ce ajutor imi poate acorda. In tot acest timp voi incerca sa strang fonduri pentru ceea ce vreau sa realizez, iar atunci cand proiectul va deveni “palpabil” voi putea sa organizez si proiectii in scop caritabil. Nu stiu daca Elena Udrea ma va ajuta, dar cu siguranta daca vrea intradevar sa ajute tinerii romascani, va fi incantata de ideea mea si va crede in ceea ce vreau sa realizez”. Desi astazi societatea romaneasca se confrunta cu o problema grava, precum neimplicarea tinerilor in viata sociala, datorita faptului ca multi au o gandire pesimista in ceea ce priveste viitorul lor. Tanarul Iulian dispune de multe aspiratii catre un viitor mai bun, de multa energie si gandire pozitiva.

In timp ce “puneam tara la cale”, imi trece prin cap o vorba din batrani: “ai o potcoava, iti mai trebuie trei potcoave si calul”. In acest caz, Iulian avea doua potcoave: un proiect bine calculat si o energie debordanta. In cele din urma, imi acorda scuzele de rigoare pentru ca trebuie sa ajunga la examen, imi promite ca ma tine la curent cu proiectul sau si alearga dintrodata spre autobuzul care se pregateste sa plece din statie. Intradevar, exemplul sau sau este unul demn de urmat, pentru ca nu multi dintre noi se aventureaza sa provoace schimbari si sa se implice trup si suflet in scopuri atat de indraznete. Dupa ce autobuzul pleaca din statie, ma indrept spre casa. Nu astept un mijloc de transport, deoarece astazi prefer sa ma bucur de soarele bland de afara si sa meditez la cele spuse de Iulian.

 

Autor: Jderu Laura Mihaela

 

O mica stea în devenire

  •    o fire modestă și ambițioasă, de o eleganță subtilă, Maria Zaharia nu își dorește multe de la viață, vrea doar o familie și succes în carieră; Și-a schimbat total viziunea asupra vieții după ce a participat la concursul „Fabrica de staruri”, iar idolul ei din lumea muzicii este Celine Dion.

967061_468775549866092_1526852140_o

Cu o privire gingasa si framantandu-si mainile, Mariuta vorbeste cu emotie in glas despre sine. Este o fire ambitioasa si creativa, iubeste sportul si muzica, iar dorinta ei patimasa sunt dulciurile. Ca orice adolescenta de varsta ei isi petrece timpul liber cu familia si prietenii, iubind tot ceea ce este nou si inovator. Pana la varsta ei se lauda ca nu are niciun regret si considera ea ca toate lucrurile se intampla in viata cu un anumit scop. Insa, scotocind mai bine in amintirile ei isi da seama ca una din pasiunile ei mai vechi au fost vioara, pe care din pacate nu a reusit sa exploreze mai bine aceasta pasiune, urmand o scoala in acest domeniu.

De’ale tineretii valuri
O bucurie imensa ii asalteaza sufletul cand vorbeste despre copilaria ei, despre acele peripetii pe care nu le vom uita niciodata, si despre placintele cu mere ale bunicii. De mica a fost o fata cuminte si ascultatoare, pe care mama ei nu a fost nevoita sa o pedepseasca. Ma anunta de la inceput ca ii va trebui o zi intreaga pentru a-mi povesti toate nazdravaniile ei din copilarie, insa afirma ca vrea sa pastreze totusi o nota de mister despre persoana ei. Dar, in cele din urma o bufneste rasul cand isi aminteste ca taia orice ii iesea in cale pentru a face rochite papusilor ei, ajungand si la perdelele mamei sale pentru rochii de mireasa, iar cea mai nazdravana prostioara pentru care a suparat-o mai tare pe mama ei a fost cand a amestecat intr-un castron acuarele cu apa, bagand acolo toate jucariile ei de plus, „glazurandu-le” cu acuarele si facand modele pe pereti. Dupa toate cele povestite, mentioneaza totusi ca a fost o fata cuminte. “Am avut foarte multe peripetii in copilarie, de fapt ca orice copil. Mama nu ma pedepsea, de fapt nici nu avea pentru ce sa o faca din moment ce o ascultam. Am dat-o in bara cand am devenit “designer” pentru papusi sau atunci cand am “mazgalit” peretii din camera. Nu mai zic de “semnele de buna purtare”, astea nu imi lipsesc nici acum”.

„Niciodata nu mi-a placut sa ma caracterizez!”
Prietenii ei o alinta Mariuta si o sprijina in tot ceea ce face, nu are multi, dar cand are nevoie de ajutor, se gaseste mereu un prieten sa o ajute. Apoi cu un aer de superioritate imi spune ca niciodata nu i-a placut sa se caracterizeze, deoarece lumea din jurul ei ii vede cel mai bine calitatile si defectele ei, de aceea se iubeste asa cum este ea, si cu bune si cu rele. Calitatea ei de care se simte mandra este simtul responsabilitatii. Spontana din fire, incearca sa prinda ideile din zbor si tacuta atunci cand este cazul, preferand sa fie in afara discutiilor aprinse pentr a-si forma concluziile singura. “Prietenii mei pot sa-I numar pe degetele de la o mana, dar ei inseamna foarte mult pentru mine, deoarece m-au sprijinit mereu in tot ceea ce am facut, si m-au ajutat cand am avut mare nevoie de ei. Dar cel mai important lucru pentru mine este ca nu au ramas incontinuare prietenii mei pentru ceea ce fac.”Ceea ce considera ea ca o deosebeste de ceilalti este felul ei de-a fi, energia inepuizabila pe care o are in fiecare dimineata, dorinta de a se remarca si puterea de a se lupta mereu in viata. Si in cele din urma s-a autocaracterizat, luandu-si avant a marturisit cu sinceritate si originalitate laturile sale sufletesti. “Intodeauna mi-a placut ca lumea sa isi spuna parerea personala despre mine. Eu sunt o fire mai modesta, si nu imi place sa ma laud cu realizarile mele sau cu viata mea. Prefer sa spuna ceilalti ce cred despre mine. Dar daca ar fi sa ma prezint as putea spune ca sunt o fata foarte ambitioasa, care lupta pentru ceea ce isi doreste. Sunt foarte sociabila, iubesc tot ceea ce este frumos si detin o doza de energie debordanta, asa cum imi spun si prietenii, sunt ca o “pastila efervescenta”.

Experienta traita i-a schimbat viata
La varsta de patru ani a cantat pentru prima oara la serbarea festivalului de incheiere a primului an de gradinita. Atunci si-a dat seama de darul primit de la mama ei, urmand ca apoi muzica sa devina una din pasiunile ei pe care sa o exploreze la cote maxime. A participat la multe festivaluri de muzica populara in colaborare cu mama ei, dar si la multe concursuri. Mama ei canta la diferite ocazii, nunti si botezuri, fapt ce demonstreaza ca Maria a avut de unde invata. Unul dintre concursurile care i-au schimbat viata a fost “Fabrica de Staruri”. Varianta romaneasca a renumitului Operation Triumph, unul dintre cele mai urmarite reality show-uri din lume. Programul de televiziune se transmite direct in Romania si Republica Moldova, pe TVR 1 si Prime TV. Ca un scurt istoric al acestui concurs, totul a inceput cu proiectul Star Academy in 2001-2002, dintre care Jenifer Bartoli era prima castigatoare acelei editii. Dupa care multe talente s-au dezvoltat la acest concurs, in Romania, Alex Velea fiind castigatorul sezonului 2003-2004. Pana in prezent acest proiect s-a facut cunoscut in toata lumea pentru prestatie, dar si pentru conditiile de promovare si exploatare a talentelor muzicale. In cadrul acestui concurs, cei mai talentati concurenti, selectati in urma unor probe riguroase, au stat in casa concursului “Fabrica de staruri”, timp in care au fost supravegheati 24 din 24 de ore de camerele ascunse. Efortul zugravilor, constructorilor si al electricienilor de a crea un ambient cat mai calduros concurentilor, a meritat efortul, fiind un real succes. De asemenea un designer profesionist s-a ocupat de toate celelalte detalii care intregesc si contureaza perfecxt o locuinta, astfel lampile atarnate de tavan intr-un mod original au completat atmosfera. Cei care doreau sa repete aveau sala proprie de canto in care o puteau face, iar cand doreau sa se relaxeze concurentii aveau sala de rasfat cu jacuzzi si sauna. “A fost super in casa! Atmosfera de acolo incerca sa te faca sa te simti in adevaratul sens al cuvantului un star, si in acelasi timp sa treci mai usor peste dorul de casa. In urma duelului cu Lorena, una dintre concurentele concursului, am crezut ca eu voi fi cea care pleaca, motiv pentru care am compus o poezie atunci. “Nu trebuie sa-ti para rau ca s-a terminat/ Trebuie sa-ti para bine ca ai incercat” au fost primele versuri ale poeziei mele. Pe langa faptul ca m-am dezvoltat pe plan muzical, totodata m-am si maturizat, si chiar daca au mai fost si momente tensionate, am invatat sa trec peste ele.” Maria a fost una dintre cei 16 concurenti din cele doua tari, hotarati sa castige premiul cel mare in valoare de 50.000 de euro si un contract muzical cu o casa de discuri. In cateva cuvinte obiectivul concursului avea in vedere lansarea castigatorului intr-o cariera muzicala. Gazda reality show-ului „Fabrica de staruri” a fost actorul Marius Vizante, iar cei trei jurati au fost Nicu Alifantis, Natalia Toma si Andrei Gheorghe. Cu mare bucurie in suflet marturiseste ca nu va uita niciodata cele trei luni petrecute in casa „Fabrica de staruri”, impreuna cu ai sai colegi „nebunatici” pusi pe sotii tot timpul, si week-endurile emotionante cand avea concerte de eliminare a concurentilor. “Am intrat de cateva ori la duel, si recunosc ca in unele spectacole prestatia mea nu a fost chiar cea mai buna. De multe ori eram prea concentrata pe felul in care imi stateau hainele pe mine, pe tonurile ridicate pe care trebuia sa le folosesc in melodie, dar si la parerea juriului.Chiar daca uneori juriul a fost putin mai dur, am considerat ca totul este pentru binele meu, fapt pentru care aceste lucruri m-au impulsionat si m-au ajutat sa ma perfectionez.” In urma acestui concurs s-a clasat pe locul II, fiind finalista la „Fabrica de staruri”. A castigat numeroase premii, insa cu modestie spune ca cel mai important premiu pentru ea este experienta acumulata in domeniul muzical si teatral, care o va putea ajuta sa isi croiasca un drum in cariera ei muzicala.

„Pe scena ma simt al om!”
Din nou privirea ei incepe sa straluceasca mai tare atunci cand vorbeste despre viata pe scena. „E ca si cum te-ai desprinde de viata reala, ai trece intr-o lume doar a ta, fiind alt om.” Senzatia deosebita pe care Mariuta o are pe scena este datorita puterii pe care o detine de a derui publicului toata dragostea ei. De aceea mereu cand urca pe scena se incarca cu energie pozitiva si doreste sa impartaseasca acest sentiment de euforie. Emotia si ochii inlacrimati demonstreaza pasiunea ei pentru muzica. „Cei mai frumosi oameni de pe acest pamant” pentru ea sunt parintii ei care au sustinut-o mereu in cariera ei, dar si in viata de zi cu zi. Se mandreste cu faptul ca isi poate castiga singura banii cantand, pentru ca este studenta la UNEFS Bucuresti, si pentru ca a cantat pentru prima oara in duet cu un artist din lumea muzicii, precum Cristina Andreea Musat, cunoscuta sub numele de scena AMNA. “Pana in prezent cea mai mare realizare a mea a fost sa particip la “Fabrica de staruri”, sa cunosc persoane noi, sa imi fac prieteni adevarati in casa concursului, prieteni cu care tin si acum legatura, precum Doina Ianculescu Spataru, Cristina Baban, Andi Banica si Irina Remes. Cu unii dintre ei cant la Cafeneaua Zoom Café din Bucuresti. Tot ce imi doresc pe viitor este ca Bunul Dumnezeu sa-mi dea sanatate, putere multa si sa aiba grija de mine incontinuare, tot asa cum a facut-o pana acum.” Dintrodata incepe sa-i zbarnaie deja telefonul, semn ca intalnirea noastra a luat sfarsit. Se ridica cu nonsalanta de pe canapea, ca un copilas care este lasat la joaca mai mult decat ii era permis inainte, isi aranjeaza esarfa haotic, dar totodata foarte artistic, si imi rasplateste la sfarsit cu un zambet larg si o strangere de mana prietenoasa. Este prietenul ei Alexandru, alaturi de care isi doreste aceea familie, pentru ca stie ca succesul in cariera si-l poate croi singura.

Autor: Jderu Laura Mihaela

Sursa imagine: http://www.facebook.com