Arhive

Prezenţa

10714435_717618661641601_8758806264382835158_oCât de importantă este prezenţa? Când realizăm importanţa acesteia?

Te poţi afla la un concert, dar gândul să îţi fie în altă parte. Ce poţi pierde? Atmosfera din jurul tău, agitaţia, muzica bună, imaginea artistului banii pe bilet şi timpul petrecut acolo.

Poţi fi la lansarea unei cărţi, dar gândul tău să fie în altă parte. Ce poţi pierde? Imaginea autorului, autograful acestuia, informaţii importante legate de viaţa autorului şi timpul.

Ce faci când eşti la o petrecere la care ţi-ai propus dinainte să nu mergi? Ce poţi pierde? Timpul în care puteai să faci altceva, îţi formezi un regret nou şi îţi repeţi într-una că era mai bine dacă nu veneai.

          Dar ce te faci când nu eşti prezent într-o relaţie? Când stai lângă un om drag, şi spun drag pentru că altfel nu l-ai fi ales. Eşti mereu în compania lui, faci lucruri care îţi plac, eşti exact aşa cum eşti tu. Exact aşa cum ţi-ai dori să fii! Ai libertatea de a alege, de-aţi spune  visele, opiniile şi cele mai ciudate gânduri. Dar totuşi nu eşti prezentă! Eşti bine ancorată în alt peisaj, într-o altă companie, făcând lucruri pe care le-ai mai făcut, gustând lucruri pe care le-ai mai gustat. Dar totuşi tu nu eşti aici! Nu eşti aici unde ai puterea să fii tu. Aici unde nu eşti judecată, aici unde ai reuşit să scapi de frici şi piedici. Alegi să nu fii aici. Dar ce poţi pierde?

Dulceaţa momentului şi pe tine!

Anunțuri

Amorul şi interneţii mă-sii

Totuși, iubirea, zicea cândva un poet. De când cu Facebook, nu mai e rost de romanțe și poeme, iubirea se măsoară în like și share. Declarațiile de amor se fac în comments, cererile în căsătorie pe Instagram, hora se pune pe Snapchat. După ce nunta se încheie, rămân doar ei, Ion și Măria. Singuri pe-o canapea. Când lovește furtuna și pică wireless-ul, dragostea lor se chircește ca un gândăcel sub soarele arzător.

Mâncarea n-are gust fără poza și filtrul aferent, sărutul e sec și uscat, dacă nu-i văzut de sutele de prieteni virtuali. Cât despre Măria Sa, sexul, se face mai greu așa, fără admiratori sau aplauze din taste. Și, până la urmă, ce rost are? Am ajuns ca până și nevoile primare, precum șederea pe tron de dimineață, să fie legate indisolubil de interneții mă-sii.

george-clooney-

Dar asta nu e tot! De pe internet aflăm şi cum să iubim. Așa ajungem să ne așteptăm ca Ion, cel de acasă, să arate ca Brad Pitt la SPA, să aibă banii lui Bill Gates și inteligența lui Einstein. Ah, da! Și virilitatea neaoșului Terente. Pe deasupra, să recite din Minulescu tremurând, ca nimeni altul, în timp ce ne masează picioarele având un trandafir roșu între dinți.

Așteptările-s mari și pentru Măria. Blond decolorat spre ars, buze umflate cu pompa de saltele, sâni voluptuoși, asemenea pepenilor de Dăbuleni, dar, mai ales, sprâncene desenate, în care părul e doar o amintire. Minimum trei doctorate neplagiate și două moșteniri generoase. Unul din doctorate să fie musai la flaut.

Și uite așa, revenim la Ion și Măria, pe canapea. Se uită tălâmbi unul la altul, de parc-ar fi hipnotizați. Toate articolele de pe internet le spun că merită mai mult, că ei sunt speciali, unici și, mai ales, superfantastici. Înghit cu tristețe ultimele îmbucături de șaorma, apoi își aprinde fiecare dintre ei smartphone-ul. Un zâmbet le răsare pe chip, în timp ce se duc în interneții mă-sii.

 

Sursă text şi foto: http://www.catchy.ro

Alege-ţi bărbatul deja sătul de femei

Cum sa ai o relatie de cuplu mai fericitaȘi fii tu femeia aia la care se oprește din confort, din saturația de a mai trece prin ritualul curtării și al epatării cu penajul frumos, de cocoș, pe care toți și-l afișează în primele trei luni de când te-au cunoscut.

Nu-i nimic rău în faptul că vei fi ultima lui femeie doar fiindcă e sătul de alte femei. Dimpotrivă.

N-o să trebuiască să-l mai târăști acasă de pe la meciuri, beer pong-uri și petreceri cu băieții. Au jelit altele înaintea ta, singure-n vârfu’ patului, așteptându-l să vină cu masa pusă… și el nu mai venea. Decât prea târziu, prea obosit, prea beat, prea… fără chef.

N-o să trebuiască să mai intri în competiție cu toate cocoțatele pe tocuri, cu toate fustele scurte de pe stradă, cu toate animatoarele neplătite de prin cluburi. E sătul de alea, i-au trecut zeci prin pat, poți să sari direct în teniși și blugi fără probleme atunci când ai chef să faci asta.

N-o să trebuiască să fii tu zgripțuroaica ce-l oprește din micile plăceri de burlac, aducându-i aminte de priorități prea mari pentru pălăria lui: casă, facturi, concedii în doi… Au încercat altele înainte și-a fugit mâncând pământul până s-a săturat de fugă… și s-a izbit în brațele tale.

Și la tine-n brațe va găsi confortul pe care-au vrut și altele să i-l dea, dar nu era încă pregătit. Va găsi, pentru prima oară-n viață, plăcerea serilor doar în doi, a plimbărilor lungi cu mașina, a unei cine pregătite acasă de voi doi, a unei escapade la munte doar cu prieteni apropiați… a distracțiilor simple, domestice, cât se poate de banale. Și-i va plăcea banalitatea asta. Îi va plăcea liniștea. Și asta-i va veni natural, căci după ce-a fugit o viață de rutina unui cuplu solid, acum liniștea asta e singurul adăpost care-l mai împlinește.

Oferă-i-o. Fiindcă-i sătul de femei și, implicit… de gălăgie. :)

Sursă text: http://www.catchy.ro

Dorinta sufletului

Art Pics Photography

Art Pics Photography

Nu cerșesc atenția nimănui, aceasta este regula mea.
N-am nevoie de lingușitori, de compătimire, de oameni care stau pe fază pentru a-mi critica greșelile.
Îmi vindec singură rănile, mă plimb cu genunchii juliți sub soare și nu-mi pasă de părerile celorlalți. La un moment dat oamenii nu-ți dau de ales: pierzi încrederea, nu mai ai chef de jocuri puerile, nu mai poți pierde timp cu bârfe și impresii.
Suport durerea cât pot eu, sunt zile în care plâng, zile în care mă simt puternică dar niciodată n-am să mă complac.
Vreau mai mult, vreau să dispară rănile și să merg înainte.
Vor arunca cu pietre, mă vor lovi cu priviri, dar cui îi pasă? Nu mă vindecă vorbele altora, mă vindecă perseverența mea.

Sursa text – Maria Cristiana Tudose
Eu Sunt Femeie

Nu uitati sa ma urmariti:

Facebook                       YouTube                          Pinterest

Nouă luni

Art Pics Photography

Art Pics Photography

Se împlinesc nouă luni, dragul meu!Nouă luni de când nu mai sunt eu, de când caut răspunsuri. Nouă luni în care nu este zi să nu aflu câte ceva despre străinul cu care am stat atâţia ani. Ţie îţi închin privilegiul pentru care mi-am pierdut încrederea în toţi şi toate. Ţie ţi se datorează motivul pentru care mă scald în nelinişte, îngrijorare şi dezamăgire. Datorită ţie umblu prin braţe reci şi sărut buze îngheţate…

Când credeam că buzele tale sunt cele pe care le căutat. Când credeam că tu eşti tot ceea ce căutam…mi-am dat seama că nu mai erai aşa cum te ştiam…Acele buze fusese sărutate în lipsa mea….cu voia ta…

Şi totuşi, tu ai găsit ce căutai?

A meritat furtuna pe care ai pornit-o în sufletul meu? Măcar tu eşti mulţumit, împlinit şi fericit?

Sper că da! Sper că nu a fost în zadar. Sper ca măcar unul dintre noi să fie fericit şi împăcat cu realitatea.

Mie dor de mine. De aceea care eram în compania ta. 

Oare aşa se termină toate poveştile de dragoste?

Îţi voi răspunde tot eu…Poveştile de dragoste nu se termină!

Nu cele în care amândoi au sentimente, în care amândoi lasă orgoliul la o parte şi îşi doresc fericirea celuilalt.

Dar nu vreau să cred că nu m-ai iubit.

Şi asta am învăţat acum, de când sunt fără tine – Nu poţi sta în compania unei persoane când nu ai nici cea mai mică atracţie faţă de ea. Pur şi simplu nu poţi.

Dacă aş putea să îngrop amintirile, aş face-o. Le-aş lua pe toate, le-aş aduna într-un cufăr frumos, le-aş săruta odată şi le-aş aşeza pe raftul imaginar al sufletului meu. Şi atât! Să ştiu că nu se mai întorc înapoi.

Măcar pentru o zi să ştiu că nu ai existat în viaţa mea. Să fie o zi în care să nu mă trezesc cu gândul la tine şi măcar o noapte când să nu adorm cu gândul la tine.

Cer prea mult?

Nu ţi-aş cere nimic dacă aş reuşi de una singură.

Ştii nopţile târzii din balcon? Când spuneam că eşti universul meu? Când îţi enumeram motivele cele trei motive care m-ar putea alunga de lângă tine? Ghice ce! Ai avut grijă să le îndeplineşti pe câteva dintre ele…

Visez ziua când te voi putea să îţi spun ce am pe suflet, să ştii şi tu. Să împart povara care o duc! Să nu mai ţin totul doar pentru mine.

Să te bântuie şi pe tine!

Însă astea sunt doar visuri, dar atunci când te prind în visul meu, mereu eşti certat şi îţi spun mereu ce mă doare chiar dacă tu niciodată nu răspunzi.

Totuşi, poate până la urmă ce nu ştii nu te doare, deşi aş fi vrut să îmi răspunzi contra argumentelor mele.

Şi da, dragul meu. Sunt nouă luni. La unii se naşte o minune iar la mine persistă neliniştea.

Şi dacă tot m-ai ascultat, nu e nevoie să-mi răspunzi nici de această dată.

Dar te rog, pleacă!

Lasă-mă!

Nu vreau o zi…nu vreau o seară…

Le vreau pe toate care vor urma…toate …fără tine!

Nu mă mai chinui. Găseşte-ţi altceva de făcut!

Bucură-te de ceea ce ai obţinut. E victoria ta!

Dar te rog, după nouă luni, fă se se nască şi la mine o minune!

Dragul meu, nu mai veni!

1909395_713686918701442_9108472224983367224_o

Dragul meu, același scenariu în viața mea. Tu pleci și eu rămân. Apoi te întorci și eu te iert. Dar ajunge. Nu mai fă efortul să revii. Nu mai trebuie să mă întorci, pentru că nu trebuia să mă pierzi

Dragul meu. Da, încă mai ești dragul meu bărbat, iubit, om…alături de care mi-am crescut sufletul și mi-am spus că se poate. Alături de care într-o zi am renunțat la o lume întreagă pentru a crea lumea noastră. Alături de care eram eu, neînfricată, iubitoare, cu o mie de visuri și o mie de gânduri legate de tine. Un copil. Și o femeie care te iubea. Dar tu? Tu iubeai? Tu erai acolo? Aș fi spus că da, când mă cuprindeai cu brațele tale. Aș fi crezut idiot pe cel care îmi spunea că ești altfel decât tandru, bun, atent, atât de tu. Până în ziua când singură m-am convins de asta…

Până în ziua când ai plecat. Laș, pe ușa din spate. Mi-ai lăsat un număr de telefon greșit și motive să plâng. De-aș fi avut motive să te urăsc, de-aș fi avut dorință să te uit. Cum să te uit, când ieri erai al meu? De-ai fi plecat cu totul. De-ai fi făcut ceva să te alung din mine. De-ai fi tăcut. De-ai fi…ai revenit cu o floare și-un cuvânt stupid. Încă mă mai iubeai. Eu am cedat. Încă te mai puteam ierta. Pentru că asta striga în mine, să te iert. Doar că în scurt timp ai strigat și tu, de nervi. Apoi și-n altă zi. Apoi rutină. Sufletul meu devenise un coridor prin care treceai când aveai chef. Și dragoste când aveai. Încă mă mai iubeai, dar nu ca la-nceput. Dozat. Strigat.

Dragul meu, în ziua în care mi-ai cerut iertare eram cu ochii roșii și cearcăne aveam. Și mâinile îmi erau reci în loc de calde. Și sufletul mi-era un strigăt în loc de liniște. M-ai liniștit spunând că te schimbi. Te-ai schimbat. Deja nu-mi mai vorbeai și când vorbeai erai un rece și un străin. Încă te mai iubeam. Îți spălam cămășile cu semne de ruj pe la guler. Îți potoleam furia culeasă prin alte părți. Îți iubeam mofturile și replicile tăioase. Până într-o zi. În ziua în care trebuia să-mi ceri iertare și nu ai făcut-o. În ziua în care te-ai întors rănit de-o altă dragoste. Când ai strigat, când ai tăcut, când m-ai pierdut. Dragul meu. Da, încă mai ești dragul meu. Dar nu vei mai fi iubitul, bărbatul și nici omul meu. Pentru că ai făcut orice ca să mă îndepărtezi și n-ai făcut nimic să mă ții aproape. Să mă ai. Să nu mă pierzi.

Sursa foto: Art Pics Photography

Sursa text: http://devorbacutine.eu

Izvor de putere

1397897_666761080060693_2243063748808397604_o

Cu toții avem la un moment dat dureri: de cap, de dinți, de burtă, ori de mâini sau de picioare. Luăm o pastilă și așteptăm să ne treacă, și trece într-un final.

Dar când te doare sufletul de simți că mori, ce poți să iei? Nimeni nu s-a gândit vreodată să inventeze un medicament și pentru suflet, așa că atunci când ne lovește această durere nu prea avem ce face decât să ne ținem bine pe picioare așteptând să treacă de la sine.
Doamne și cât de tare doare sufletul uneori !

Dacă vei răni o femeie până în adâncul sufletului, aceasta nu se va răzbuna, ci își va ascunde cu demnitate lacrimile, își va masca durerea și chiar va reuși să zâmbească.

Dar știi de ce va zâmbi? Pentru că indiferent cât de tare ar suferi în acele momente, pe tine te va durea de zece ori mai tare atunci când vei realiza cât de mult ai pierdut odată cu ea.

Viaţa are un fel aparte care o face să se desfăşoare într-un mod foarte ciudat. Dacă persoana care îţi era prieten de o viaţă, confidentul sufletului şi pentru tine reprezenta acel ceva pe care îl cunoşteai „ca în palmă”, vei deveni surprinsă să vezi că te-ai înşelat. Însă cum nebănuitele sunt căile Domnului, omul care până mai ieri îţi era străin se va transforma în cea mai specială persoană!

În ceea ce priveşte modul în care se încheie o relaţie, bărbatul va lasă în urmă tot ce a trăit, uită ce a simțit sau cum a fost iubit.
Când o femeie încheie o relație, aceasta păstrează în suflet toate amintirile, trăirile și clipele de care a avut parte atâta timp cât s-a simțit iubită.

Însă noi femeile, conştientizăm că nu contează cum cazi jos, ci modul în care te ridici! Şi mereu vom găsi puterea să o facem într-un mod graţios, să ne ştergem lacrimile şi să mergem mai departe. Şi nu, nu neapărat un alt bărbat în viaţa ta te va ajuta să uiţi şi să mergi mai departe, ci puterea ta interioară!

Nu uitati sa ma urmariti:

Facebook            YouTube           Pinterest

Sursă foto: Art Pics Photography