Critica mass-mediei la Pierre Bourdieu


 

“Televiziunea detine un monopol de facto asupra modelarii creierelor unei parti foarte importante a populatiei. Or, punand accentul pe faptul divers, umpland acest timp atat de pretios cu vid, cu nimic sau aproape nimic, televiziunea nu face altceva decat sa elimine informatiile pertinente necesare cetateanului”

Pierre Bourdieu

 

Sursă foto: thefrailestthing.com

Sursă foto: thefrailestthing.com

 

Sociologul francez, Pierre Bourdieu, a ajuns la finele vietii sale unul dintre actorii principali ai scenei intelectuale franceze. In cea de-a doua jumatate a secolului XX el a avut o influenta considerabila in sociologia franceza, dar si asupra stiintelor umane si sociale. Ceea ce il evidentia pe el, avea sa fie maniera lui de-a interpreta, intr-un mod mai mult sau mai putin prietenos, notiunea de televiziune. Viziunea lui asupra subiectului, era privita din perspectiva notiunii de “camp”. Acesta este definit “spatiu social structurat”. In aceasta lucrare voi prezenta o perspectiva generala asupra presei la Pierre Bourdieu. Inante de toate, trebuie sa dezvolt esenta citatului de mai sus, in care sociologul francez evidentiaza faptul ca tinerii petrec zilnic aproximativ 175 de minute in fata televizorului, pe cand adultii, 240 de minute.

Astazi, televiziunea reprezinta divertismentul ieftin, ce contine glume licentioase si violenta. Acest lucru s-a dovedit de catre cercetatorii specializati in acest domeniu, ca aceasta violenta televizata influenteaza comportamentul telespectatorilor prin modelarea convingerilor oamenilor, intrucat ei ajung sa se identifice cu ceea ce ofera imaginile transpun reprezentarile culturale in situatiile din viata lor cotidiana.

 

 

In lucrarea lui Pierre Bourdieu – „Despre televiziune”, gasim doua cursuri televizate, sustinute la College de France, precum: „Platoul si culisele lui” si „Structura invizibila si efectele ei”, in care se infatiseaza intr-o forma foarte clara, cele mai recente achizitii ale cercetarii asupra televiziunii. Originalitatea lor s-a recunoscut prin faptul ca ele nu au fost prezentate intr-o maniera traditionala, ci mai degraba cu ajutorul televiziunii insasi. Mai precis, aceste cursuri sustinute de el au avut ca obiectiv principal televiziunea., In primul curs, sociologul francez demonteaza sistemele cenzurii invizibile ce actioneaza in mod constant pe micul ecran. Aici se dezvaluie cateva din acele secrete de fabricatie ale acestor fenomene false care reprezinta imaginile si discursurile de televiziune. Iar in cel de-al doilea curs, Pierre Bourdieu explica felul in care televiziunea domina lumea jurnalismului si cum degradeaza buna functionare a unor universuri precum literatura, filozofia, politica, stiinta si multe altele prin supunerea la procesul de comercialitate.

„Mi se pare ca o astfel de alternativa, formulata in termeni de «totul sau nimic» (adica de a accepta neconditionat sau de a refuza permanent participarea la emisiuni televizate – n.m ND), nu este de acceptat. Consider ca este important sa ne ducem sa vorbim la televiziune, dar numai in anumite conditii” – acestea erau cuvintele cu care autorul incepea cursul. Totusi, este neobisnuit faptul ca el isi sustinea cu tarie, criticile despre televiziune la un post de televiziune. Prin acest mod el incerca sa scoata la iveala lucrurile ascunse, etaland partea adevarata fara nicio masca. „Ca orice stiinta, sociologia are functia de a dezvalui anumite lucruri ascunse; asa stand lucrurile, ea poate sa contribuie la diminuarea violentei simbolice ce se exercita in raporturile sociale si, indeosebi, in raporturile de comunicare mediatica”. Pentru Bourdieu intelegerea absoluta a partilor se facea prin raportare directa la structura subiectului.

Televiziunea in ochii lui a fost foarte dur criticata, iar efectele ei insemnand amenintarea “sferelor de productie culturala” prin pierderea democratiei si independentei, prin violenta pe care o favorizeaza. Primul efect este acela de “a ascunde aratand”, motiv pentru care cenzura, desi pare neintentionata, pe de alta parte nu poate fi detectata usor. In textele sale, mentiona cauzele principale a acestei forme putin ciudate de cenzura. Prima cauza era principiul de selectie al stirilor, care in opinia sociologului, acestea uaveau in vedere senzationalul. Al doilea efect era acela al “circuitiei circulare a informatiei” si produsele jurnalistice omogene, care deveau omogene datorita surselor comune de informatie si ratingului. Autorul caracteriza jurnalistul ca fiind un “camp”, ce devine “dependent de fortele exterioare, decat orice alt camp de productie culturala”. Totodata, cursurile lui in format tiparit au provocat o serie de dezbateri ample in Franta. Cert este ca el discuta problematica televiziunii din perspectiva campului, iar afirmatiile desi nu sunt foarte clare, acesta devine credibil in motivatia pe care o exprima.

La inceputul anilor 90’, Pierre Bourdieu era perceput cu sintagma “spinul din mass-media”, desi la aceea vreme pentru o tara ca Romania, nu era deloc admirabil acest mesaj critic la adresa mass-media. Mult timp s-a vorbit despre maniera in care Pierre vorbea despre jurnalisti, dotat cu o intelectualitate franceza aparte si cu datele cercetarilor sociologice la baza, acesta aborda foarte dur aceasta categorie profesionala. El a reprezentat expresia unei miscari intelectuale, devedind iluzia idealistilor ca individul e liber sa actioneze dupa bunul sau plac. Trebuie precizat faptul ca aceste critici dure veneau de la cel mai mediatizat intelectual al anilor 90’, intr-o generatie dependenta de televiziune. Aceasta industrie a ultimilor decenii care a creionat multe semne de intrebare, cu privire la ceea ce informeaza si dezimformeaza, dar si cat manipuleaza.

In lucrarea “Mitologii”, Roland Barthes realizeaza comentarii semiotice asupra unor vorbiri actuale, al caror obiect capata un caracter fabulos prin medierea mass-mediei, a publicitatii sau a oricarei forme de comunicare actuale. Autorul defineste mitul semiotic modern prin vorbire, limba sau mesaj. Analizand aceasta notiune, din punct de vedere semiotic, mitul este un sistem care urmeaza modelul lingvisticii lui Ferdinand de Saussure. Mitul definit de Barthes se realizeaza la nivelul punerii in context a limbii, prin actualizarea ei la rezultat foarte bun. Spre deosebire de Bourdieu, acesta incearca sa analizeze mai mult acest aspect legat de mesaj, de continutul lui si de comunicarea acestuia.

 

Revenind la tema in discutia lui Pierre Bourdieu, acesta incerca mereu sa observe in mass-media o infirma cantitate de informatie care era intradevar interesanta pentru omenire, foarte multa dezinformare si manipulare. La menirea teoretizata a jurnalistilor de a spune adevarul, autorul intreba: “bun, dar care dintre adevaruri?”. In acest caz, jurnalistii nu numai ca incercau sa se desparta de subiectivitatea lor, dar pretind ca acest adevar jurnalistic este stocat tocmai in propriul punct de vedere. De aceea, el isi asuma mereu dreptul de a critica si de-a combate notiuni, deoarece se baza pe cercetarile lui sociologice si pe nivelul sau de inteligenta.

Un alt critic media, precum Serge Halimi a dezvoltat notiunea de mass-media in lucrarea “Noii caini de paza”. Acesta are in vedere mass-media franceza care traieste ca o “contra-putere”. Autorul considera ca audiovizualul era dominat de o specie de jurnalism de apreciere si de retele de legaturi. Motiv pentru care este prezentata ideea de “ziaristi omniprezenti” a caror putere este slujita de legea tacerii, care impune si o anumita definitie cu privire la informatiile pe care le detin jurnalistii – aceea de profesie extrem de fragila de teama de somaj. Acestia fiind caracterizati noii caini de paza ai sistemului nostru economic.

Analizand ideile celor doua personalitati franceze, asemanarea se regaseste in dorinta de a afla purul adevar. Pierre Bourdieu a incercat prin atitudinea sa critica sa reprezinte pentru ceilalti un model de urmat, o personalitate care spune lucrurilor pe nume indiferent de consecinte. De asemenea, Serge Halimi a evidentiat profesia fragila a jurnalistilor care incearca sa invaluie adevarul pur intr-o capsula dorita de ceilalti, sau cel putin care va fi apreciata. Motivul pentru care aceste lucruri continua sa existe se datoreaza somajului si incercarii de-a evita acest lucru. Amandoi incearca sa defineasca cat de negativa devine televiziunea, prin violenta si duritatea cu care se arata. Exact cum preciza Serge, ca jurnalistii incearca sa ascunda adevarul si sa respecte dorinta acelor retele de legaturi, asa se explica de ce astazi totul pare senzational si socant pe micul ecran, cum sunt aratate fel de fel de “vedete” pentru a atrage publicul si pentru a aduce o audienta mare prin aceste lucruri lipsite de valori.

 

 

Autor: Jderu Laura Mihaela

 

Bibliografie:

-Pierre Bourdieu – “Despre televiziune”, traducere de Bogdan Ghiu

-Jurgen Habermas – “Constiinta morala si actiune comunicativa”

-Serge Halimi – “Noii caini de paza”, traducere de Felicia Dumas

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s