Șoferia bat-o vina!


shutterstock-sofat

De curând mi-am ” tras” și eu diacritice. Știu, îs de râsul curcilor, dar mereu mă încurcam la setările alea complicate. Acum, în sfârșit m-a rezolvat cineva…și pot scrie și eu mai românește. Dintodeauna am apreciat la blogurile „bune”, faptul că autorii scriu cu foarte multă lejeritate, fără să se ascundă, fără nicio restricție. Însă eu nu pot să scriu așa oricât m-aș strădui…și mai mai că apoi îmi dau seama că mă fac de râs. Nu știu de ce, dar vreau să-mi promit mie și vouă că voi scrie fără perdea. Până la urma de asta se numește blog, să vorbești liber și să-ți împărtășești gândurile.

Și dacă tot mă laudam că voi încerca să vorbesc LIBER, vreau să vă spun că săptămâna viitoare îmi susțin examenul practic pentru obținerea permisului de conducere. Pfff…deci numai gândul la acest lucru mă înfioară. Am dezvoltat până acum o mie de gânduri. Deși am luat examenul teoretic cu 26, maximum de puncte…am emoții, și nu așa doar în glumă…De fapt toată încărcătura asta de emoții și de gânduri am dobândit-o din liceu, pe vrea bac-ului. Presiunea aia najpa când așteptam să intru în sala de examen și până primeam subiectul alte mii și mii de emoții.

Motiv pentru care nici până acum nu m-am tratat de această sensibilitate cronică. Da! Pentru că de fapt toată această nervozitate provine de la creier. Și da, am emoții! Și mă gândesc și la vară trecută, pentru ca nu prea am putut să mă bucur de ea, deoarece am fost stresată cu școala de șoferi. De fapt, să vă povestec cum a început totul! ….

Eu lucrez ca promoter de la 16 ani. Încă de atunci am început să vad cum este să lucrezi, să înțeleg mai bine valoarea banului, să văd și eu cât de greu vin și cât de repede pleacă banii. Motiv pentru care, după sesiune m-am hotărât să nu mai arunc banii pe prostii, cum făceam de obicei și am ales să-mi îndeplinesc un mare vis al meu – să obțin permisul de conducere. Recunosc, întodeauna mi-a fost frică de acest lucru, am avut și câteva cazuri, printre cunoscuți, care au sfârșit în accidente crude. Dar, după părerea mea, totul se întâmplă așa cum îți este scris. Și poate până la urmă Dumnezeu nu are așa ceva stabilit pentru mine.

Promoțiile au trecut, banii au venit, și așa cum au venit au și plecat. M-am înscris la școala, m-am trezit în sala de legislație și mă întrebam dacă eu chiar am ajuns acolo…și da, chiar eu eram. Această iluzie s-a sfârșit până când am terminat școala, mai exact în sala de examen. Nu mai spun că și acolo am avut miliarde de emoții și gânduri: „dacă nu iau”, „dacă îmi cad întrebări grele”. Și toate astea după ce am stat zile întregi cu laptopul în brațe și cartea de legislație laângă mine.

Vara a trecut, examenul a trecut, acum rămâne de văzut ce are  Tatăl Nostru rezervat și pentru mine:). Și dacă tot m-am eliberat de o parte din stres, scuzați vă rog dacă pe aici pe colo mai lipsesc câteva diacritice…mai trece puțin până mă obișnuiesc!

Vă pup!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s